Eu dedic acest opt martie femeilor siriene. Pentru multele femei, ale căror vieți au fost tăiate de violență și acum se află în pământ. Celor care luptă zilnic în orașele asediate și sutelor de mii forțate să fugă în țările vecine și să trăiască în sărăcie sub un cort .
Dedic acest opt martie, Radei la care într-o dimineață în zori i-au fost aduse cadavrele celor doi copii adolescenți. Pentru Jamila, încă o copilă, urmărită, vânată și violată pentru răzbunare. Pentru Iman care a pierdut vederea din cauza schijei armei de foc. Pentru Maryam care nu mai poate vorbi din cauza șocului. Pentru Nur a cărei familie este distrusă pentru totdeauna. Pentru Fadila care păstrează doar cheile casei sale lovite de mortar.
Pentru toate acele femei care, în timp ce își ascund fețele cu o eșarfă pentru că se tem de represalii, nu renunță să denunțe abuzurile suferite și care cu curaj și determinare mărturisesc tragedia unui popor.
Pentru ele, dovada vie a atrocităților comise de regimul care face furie împotriva cetățenilor săi, trece toată solidaritatea mea , într-o zi care amintește lumii cum să fii femeie înseamnă încă, la fiecare latitudine, să fii discriminată.
Scris de Corina Abdulahm Negura
Mulțumesc Trocin Vitali pentru work art (imagine)
