A treia lege a lui Newton ( a treia lege a mișcării) afirmă fără echivoc că pentru fiecare acțiune există o reacție egală și opusă . Aceasta este fizica pe care o vedem la lucru atunci când un vâslaș împinge apa înapoi cu vâsla sa (acțiune) pentru a propulsa barca înainte (reacție), un principiu elegant și incontestabil în lumea tangibilă . Dar ce se întâmplă dacă îndrăznim să traducem, chiar și aproximativ, această lege imuabilă din domeniul forțelor fizice în domeniul mult mai haotic și evaziv al existenței umane în secolul XXI? Ce-ar fi dacă fiecare alegere, cuvânt, gest, chiar și gând al nostru, ar fi o acțiune care declanșează o reacție inevitabilă în structura complexă a vieților și societății noastre?
Trăim într-o eră a conexiunilor instantanee și a consecințelor amplificate. Tehnologia digitală a transformat lumea într-o vastă cameră de ecou, unde acțiunile reverberează cu o viteză și o amploare de neimaginat pentru Newton. Un tweet furios (acțiune) dezlănțuie un val de indignare sau susținere (reacție) în câteva minute. Un act de bunătate filmat și împărtășit (acțiune) poate inspira mii de oameni (reacție). A treia lege a lui Newton, în această cheie metaforică, devine un instrument puternic , și poate chiar inconfortabil, pentru interpretarea realității noastre.
Să ne gândim cu atenție : cât de des ne plângem de „reacțiile” pe care le primim din lume – răceala unui coleg, agresivitatea în trafic, polarizarea dezbaterii publice – fără a lua în considerare acțiunea pe care noi înșine am introdus-o în sistem? Este această răceală poate o reacție la propria noastră închidere anterioară? Este această agresivitate ecoul propriei noastre nerăbdări manifeste? Nu este această polarizare alimentată și de incapacitatea noastră de a asculta, de graba noastră de a-i eticheta pe cei care gândesc diferit, o acțiune care generează o reacție defensivă și o închidere ulterioară? Suntem observatori onești ai reacțiilor pe care le generăm sau suntem mai înclinați să ne simțim victime ale reacțiilor altora, absolvindu-ne de acțiunile noastre inițiale?
A treia lege a lui Newton, aplicată vieții de zi cu zi , ne obligă să ne privim în oglindă. Nu este o lege morală ; nu spune ce este bine sau rău. Spune pur și simplu: există o consecință . Pentru fiecare împingere, există un contra-împingere. Dacă semănăm vânt (acțiune), vom culege vârtej (reacție). Dacă oferim un pumn închis (acțiune), este puțin probabil să primim o mângâiere în schimb (reacție).
Viktor Frankl , un psihiatru și filosof austriac care a supraviețuit lagărelor de concentrare naziste, a scris în cartea sa „ Un psiholog în lagăre ” că „ Totul poate fi luat unei ființe umane, cu excepția unui singur lucru: ultima dintre libertățile umane - să-și aleagă atitudinea într-un anumit set de circumstanțe, să-și aleagă propria cale ”.
Aceasta este a treia lege a lui Newton din cealaltă perspectivă: acțiunea externă este un dat, dar reacția internă și acțiunea externă rezultată este alegerea noastră puternică. Putem reacționa la dificultăți cu disperare sau cu reziliență. Putem răspunde la o insultă cu o furie oarbă sau cu o asertivitate fermă, poate încercând să înțelegem sursa acțiunii celuilalt. La urma urmei, nu suntem responsabili pentru acțiunea pe care lumea ne-o provoacă, dar suntem total Responsabili pentru răspunsul pe care alegem să-l oferim.
Așadar, cum ne poate ajuta concret astăzi această conștientizare „newtoniană” , în navigarea complexității moderne?
În primul rând, ne împinge să ne asumăm responsabilitatea pentru consecințele acțiunilor noastre, mici și mari. Fiecare e-mail trimis, fiecare comentariu online, fiecare alegere de consumator este o acțiune cu o reacție. Suntem pregătiți să purtăm greutatea?
În al doilea rând, ne invită să empatizăm . Înțelegerea faptului că acțiunile altor oameni sunt adesea reacții - la temeri, nesiguranțe, experiențe trecute - ne poate crește capacitatea de a înțelege și de a reduce tendința de a judeca pripit. Înainte de a reacționa la rândul nostru, ne-am putea întreba: ce acțiune ascunsă a generat acest comportament?
Din nou, ne cheamă la intenționalitate . Putem folosi legea în avantajul nostru. Dacă dorim anumite „reacții” din viață (mai multă seninătate, relații mai bune, succes profesional), trebuie să fim conștienți și intenționați în legătură cu „acțiunile” în care ne angajăm. Vrei încredere? Acționezi cu încredere. Vrei respect? Oferă respect. Vrei bunătate? Fii amabil.
Pare banal, dar este fizica relațiilor umane . Acest principiu este crucial și în gestionarea conflictelor : în cadrul disputelor și discuțiilor aprinse, recunoașterea ciclului acțiune-reacție poate ajuta la dezamorsarea tensiunii. În loc să răspundem la o acțiune agresivă cu o reacție la fel de agresivă (care va genera o contrareacție suplimentară), putem alege o reacție diferită care întrerupe spirala distructivă.
În cele din urmă, este crucial pentru conștientizarea digitală: în lumea virtuală, unde reacțiile sunt imediate și adesea disproporționate, aplicarea celei de-a Treia Legi înseamnă a te gândi de trei ori înainte de a „acționa” (a posta, a comenta, a distribui). Ce reacție vreau cu adevărat să generez?
Așadar, haideți să ne oprim o clipă și să reflectăm .
Ce reacții primiți în viața voastră chiar acum și ce acțiuni ați fi putut întreprinde, fără să știți, pentru a le genera? Atunci când vă confruntați cu dificultăți sau cu acțiunile negative ale altora, ce reacție alegeți ? Este o reacție care vă întărește sau vă slăbește? Și, mai presus de toate, cum puteți folosi principiul acțiune-reacție mai conștient, începând de astăzi, pentru a construi în mod activ viața și relațiile pe care vi le doriți?
A treia lege a lui Newton, eliberată de limitele fizicii, nu este o formulă magică pentru fericire, ci o busolă remarcabil de lucidă. Ne amintește că nu suntem particule pasive la mila evenimentelor, ci agenți activi într-un univers de cauză și efect. Fiecare respirație pe care o luăm, fiecare alegere pe care o facem, este o acțiune care trimite o undă în lume. Și lumea, fidelă legii, va răspunde.
Întrebarea crucială , care plutește în aerul pe care îl respirăm, este: ce ecou vrem să lăsăm în urmă?
Amintiți-vă întotdeauna că universul nu conspiră împotriva voastră sau pentru voi.
Pur și simplu reacționează.
dedicat conducerii Inspectoratului de Poliție Fălești;
Șef al Inspectoratului de Poliție Fălești :
Ijițchi Denis Ghenadie
Șef adjunct al inspectoratului:
Nemerenco Ion Iurie
. .. m-au învățat să privesc lumea prin prisma unui colaborator de poliție. .. căruia Tu îi spui A, dumnealui înțelege B, raportează C și toți ceilalți adăuga alfabetul!
