luni, 21 martie 2016

Rugăciunea unui Icar


*Astăzi e ziua Ta, Poezie.
 Primește umila mea recunoștință și încercarea mea de a te slăvi..


Tu,  care stăpânești  văzduhul,
O! pajură cu-aripi întinse!
Și care 'ți faci cuibul sălbatic,
Pe vârfurile cele ninse...
Cu ochiul ager ce străbate
Prin departarea 'n veci tăcută,
Și vede prada așteptată
Pe când  rămâi tu, nevăzută!
Coboară-te regină mândră
A păsărilor zburătoare!
Să văd aripele 'ți uriașe
Cum te ridică înspre soare.
Nu vreau nimic din astă lume!
Vreau, libertatea 'n zări senine
O! pasăre de zei iubită,
Vreau sa mă 'nalț spre cer ca tine!
Și dacă moartea mă pândește
Departe, sus, în mandru'mi zbor
Cu ochii ațintiți în soare
Și eu ca tine vreau sa mor"!
Cu-aripi, ca pasarea uriașă,
Icar se 'nalță 'n falnic zbor,
Sus în văzduh pândește moartea,
Pe îndrăznețul călător.
Nu-i  prada ei, acel ce vine
Să 'nfrunte-a soarelui arsură?
Cu ochiul ager, ea stă gata,
Departe, sus, în ceața sură.
Nu-i prada morții cel ce zboară
Spre libertatea 'n veci senină!
Caci nemurirea-l  așteaptă,
Pe însetatul de lumină!

Scris de Matilda Kugler-Poni.
                                                                                                                                                   Multumesc   Trocin Vitali    http://trocin.wix.com/vitali-trocin   pentru work art