Jurnalismul: Evoluție sau Atrofie Spirituală?
Cum putem defini jurnalismul astăzi? Mai exact, setul de activități care vizează furnizarea și comentarea constantă a știrilor prin intermediul mass-media? Am putea consulta un sociolog modern sau un expert în comunicare, însă, pentru o reflecție cu adevărat profundă, prefer să reiau un pasaj scris în anii 1920, dar dezarmant de relevant, din cartea „Întâlniri cu oameni remarcabili” de Georges Gurdjieff.
Gurdjieff scria: „Exigențele civilizației contemporane au generat o formă specifică de literatură,numită jurnalism. [...] Dincolo de faptul că nu aduce niciun beneficiu inteligenței, a devenit răul timpurilor noastre, exercitând o influență pernicioasă asupra relațiilor umane. Această «literatură cotidiană» izolează gândirea de conștiința morală. Ea nu oferă judecăți sănătoase, ci instalează în noi tendințe distructive: neîncredere, teamă, mândrie și revoltă sterilă.” Gurdjieff era convins că, dintre toate anomaliile lumii moderne, jurnalismul are cea mai demoralizatoare influență asupra psihicului uman.
De la cunoaștere la „colonizare spirituală”
Privind înapoi, vedem că odinioară cultura era o sumă de cunoștințe organice, transmisă de la om la om prin tradiție, artă și folclor. Astăzi, asistăm la o colonizare a imaginației. Suntem supuși unei omogenizări forțate, acea „cultură planetară generică” despre care vorbea Pier Paolo Pasolini — o lume care vrea să mănânce chinezește, să vorbească engleză și să gândească american.
Este vina jurnaliștilor? Nu neapărat. Există voci excelente care caută adevărul. Problema este sistemul: trăim bombardați de o supraîncărcare informațională amestecată cu dezinformare. Această succesiune rapidă și dezordonată de mesaje ne face creierul să „o ia razna”, reducându-ne funcțiile cognitive la o stare de pasivitate. Conștiința ațipește, iar spiritul se atrofiază.
Sclavii timpului și generația „Retweet”
Rezultatul este o ființă programată mental; omul modern devine apatic, nu mai are energia de a deschide o carte, ci se lasă pradă divertismentului ieftin oferit de media. Jurnalismul de masă intervine adesea cu acest conținut facil: el gândește pentru tine, iar tu doar repeți.
Am devenit oamenii „share-ului” și ai „retweet-ului”. Ne încredințăm gândurile cuvintelor altora pentru că nu mai știm (sau nu mai avem timp) să le creăm pe ale noastre. Iar mușchii gândirii, nefolosiți, se atrofiază iremediabil.